Turtă dulce

Noi suntem fani turtă dulce. An de an, la noi în casă, de Crăciun, miroase a turtă dulce, a scorțișoară, cuișoare și ghimbir. Încă de la începutul lui decembrie aromele acestea încep să parfumeze întreaga casă. În fiecare an coacem două porții, pentru că o mare parte le oferim prietenilor noștri împreună cu cadourile de Crăciun. Avem "doar " două pungi de forme de la foarte mici la foarte mari și tot ne mai uităm după forme noi. Turta dulce a intrat în "tradițiile" familiei noastre, încă din anii '80, când la serviciul unde lucram, în preajma sărbătorilor, veneau fete care vindeau figurine mari de turtă dulce făcută în casă și ornate frumos. An de an cumpăram câte o figurină pe care o puneam în ghetuțele fiicei mele de Moș Nicolae.

Însă, rețeta pe care o am este de la o veche prietenă care obișnuia să facă această turtă dulce de Crăciun. Moale, aromată, o bunătate! Era cea mai bună dintre toate pe care le gustasem până atunci și trebuia să o fac și eu. Practic este de făcut un aluat și nimic mai mult, dar cu atenție la cantitatea și calitatea mierii. Din cantitățile specificate ies în jur de 6-7 tăvi de turtă dulce. Eu folosesc două tăvi, una de 36x27 cm și una de 30x22 cm. Cât este una în cuptor o pregătesc pe cealaltă. Uite aici rețeta de turtă dulce și cum fac eu.

Instrucțiuni

1. Se amestecă într-un castron făina cu mirodeniile și untul până se obține o compoziție precum firmiturile de pâine. Se pune bicarbonatul de sodiu stins într-o linguriță de zeamă de lămâie.
2. Separat se amestecă ouăle cu zahărul și mierea. Mierea trebuie să fie lichidă și cât mai subțire, nu groasă sau zaharisită. Și nu trebuie depășită cantitatea de 8 linguri pentru că va ieși o turtă dulce tare. După ce le-am amestecat pe toate se adaugă peste compoziția cu făină, mirodenii și unt.
3. Se frământă bine cu mâna până devine un aluat omogen.
4. Se învelește aluatul în folie de plastic și se lasă în frigider toată noaptea.
5. A doua zi, se scoate din timp aluatul din frigider pentru a se înmuia și a se întinde cu ușurință.
6. Împarți aluatul în bucăți mai mici și din fiecare întinzi câte o foaie de 1 cm grosime.
7. Tai forme, le pui în tavă distanțate una de alta și le ungi cu ou bătut. În timpul coacerii, formele vor crește și trebuie lăsată distanță cam de 5 cm între ele pentru a nu se lipi una de alta.
8. Se coc la 180°C aproximativ 10-12 minute. Nu trebuie lăsate mai mult pentru că se usucă prea tare.
9. O parte le las simple și restul le ornez cu compoziție de bezea.
10. Cele ornate le pun la uscat în tăvi pe care le acopăr cu folie de plastic sau le bag în pungi de plastic curate.

Pentru glazura de bezea folosesc un albuș, 65 g zahăr pudră și 2 picături de zeamă de lămâie. Amestec puțin albușul cu mixerul la viteză mică și cresc treptat viteza. Când începe albușul să se umfle puțin adaug zahărul pudră, zeama de lămâie și mixez până devine o spumă țeapănă și lucioasă. Cantitatea rezultată nu îmi ajunge să acopăr toate figurinele pe care le fac. Dar prefer să fac mai multe porții de bezea din câte un albuș decât să fac o cantitate mai mare. Pe măsură ce se consumă, în funcție de inspirația de decorare, mai fac o porție.

Un detaliu de care trebuie să țineți cont este timpul de uscare al bezelei. Bezeaua nu se usucă repede, îi vor trebui câteva zile, chiar și 4 zile pentru a se usca complet, așa că aveți în vedere acest timp pentru a fi gata până la Crăciun.